Oare nu cumva din cauza bunătății noastre? Estonienii, cu o populație mai bine de un milion, au putut să-și apere demnitatea de nație și nu s-au lăsat înjosiți cei 50 de ani de ocupație străină. Noi am suferit și suferim din cauza că am stat tot timpul cu capul plecat, călăuzindu-ne de blestematul proverb: «Capul plecat sabia nu-l tae». «Eliberatorii» au înțeles starea noastră de umilință și supunere și și-au făcut de cap cum au vrut. I-am primit cu brațele deschise, cu pîine și sare, cum se cuvine la moldoveni, dar ei ne-au scuipat în față, batjocorindu-ne. Au venit aici cu traista în băț toți leneșii, aventurierii, hoțomanii, carieriștii, demenții, aroganții și pungașii îclinați la hoții și beții, desfrîu moral, adică, pleava societății ruse. Pentru că adevărații ruși care își iubesc țara, popor talentat, cinstit, sociabil și primitor, nu-și pot lăsa casa și baștina. Adevărații ruși stau acasă la baștina lor strămoșească pe care au apărat-o cu propria lor viață de la invazia străină. La noi au venit lepădăturile societății ruse, dornice de aventuri și jafuri. Ei au venit nepoftiți și o fac pe stăpînii. În secolul trecut Visarion Belinski îi invidia pe nepoții și strănepoții, cărora le e sortit să vadă Rusia în 1940 stînd în fruntea lumii civilizate. El avea în vedere harnicul și talentatul popor rus, nu pungașii de azi de la Tiraspol. Cu părere de rău, nu s-a întîmplat așa ceva pentru că acești strănepoți haini, pleava societății ruse au venit la Tiraspol nu cu scopuri civilizatoare, ci pentru jaf și nimicire a populației locale. Lor nu le convine, că noi, moldovenii, ne-am declarat independența de Stat, suveranitatea, limba națională în locul rusificării forțate, drapel și stemă tradițională. Nu le convine pentru că în 1944 dînd buzna aici au introdus în mod obraznic și forțat limba rusă, au pus mîna pe toate posturile chee, și au început o campanie criminală de oprimare și nimicire a populației locale, corupție de mari proporții și jaf ca la drumul mare.
Ei au înțeles bine că pentru a nimici orice încercare de rezistență din partea populației băștinașe, față de politica criminală de jaf, au fost chibzuite bine în birorile fostului comitet central al partidului comunist, iar apoi realizate campaniile de înfometare din 1946, deportările în masă ale oamenilor nevinoveți din 1949, masacrarea intelectualității locale. Hoțomanii veniți din fundul Rusiei se purtau (și se mai poartă în modul cel mai obraznic și pînă acuma) ca la ei acasă, dictînd și impunînd cu forța populației locale voința lor. Orice încercare de reproș era curmată imediat. Chiar pentru o floare pusă la monumentul lui Ștefan cel Mare, ori cel al lui Mihai Eminescu erau deschise dosare penale cu o atestare misterioasă «pentru naționalism». Chiar pentru că vorbeai la vreo adunare în limba moldovenească erai numit naționalist.
Natural că în condițiile independenței, cînd interesele securității statului cer să fie numiți la posturile chee oameni devotați poporului nostru, elementele coruptive obișnuite să dicteze, să domnească și să fure, nu se împacă și opun o rezistență nebună, implicînd în conflict o parte de populație. Formînd așa-zisa gardă transnistriană și invitînd aici o parte din cazacii de pe Don, dementul Smirnov și bacanta Andreeva au declanșat o adevărată campanie de genocid și nimicire a moldovenilor, numai pentru că sînt moldoveni și vorbesc moldovenește. Pentru a-i da acestei «republici» fantome un caracter «național» i-au introdus în așa-zisul guvern pe mancurții Maracuța și Caraman, care și-au vîndut neamul și țara de dragul unor planuri proimperiale fabricate în birourile fostului PCUS, și care sînt susținute de forțele agresive din centru.
Pe Smirnov, Andreeva, Maracuța, Caraman nu-i interesează soarta poporului moldovenesc. Ei folosesc frazeologia despre «drepturi» moldovenilor numai ca paravan în dosul căruia caută să-și realizeze planurile lor criminale de a transforma Moldova într-o colonie unde hoțomanii rusofoni ar duce o viață fericită pe spinarea poporului nostru. De acea ei nu cedează, pentru că nu pot să se reîntoarcă la casele și baștina lor, pentru că prin acțiunile lor au pătat cinstea și onoarea poporului rus.
Și adevărații ruși nu le vor ierta acest păcat. Bandiții de la Tiraspol nu se pot împăca cu ideea pierderii situației privilegiate pe care au avut-o pînă acuma - case luxoase, vile, limuzine, petreceri pompoase, comportare disprețuitoare față de băștinași.
Aceștia sînt niște lifte păgîne lipsite de o cultură elementară, care n-au nici nume, nici onoare, nici Patrie.
Sursă: Făclia, Nr. 14 (2297), 3 aprilie 1992, pagina 1, coloanele —.
