De mai multe ori mă gîndeam să scriu despre tot ce se întreprinde în ultimul timp pentru «binele omului». Și acum, după ce am asistat la adunarea membrilor caselor de locuit cooperatiste nr. 9, nr. 10 și nr. 11, am pus mîna pe toc.
Cînd s-a vorbit despre prețurile fantastice pentru apartamente, unii cu nervii mai slabi s-au sculat deodată și au ieșit. Au rămas cei tari.
Vasile Bulicanu, viceprimarul orașului, a lămurit oamenilor că sumele de 183 mii de ruble pentru un apartament de o cameră, 277 — pentru unul de două camere și 373 mii — pentru unul de trei camere sînt dictate de realitatea zilelor de astăzi. O fi avînd dreptate, dar au dreptate și oamenii, care au primit pînă acuma salarii de la 70 la 300 ruble lunar. De unde să ia atîția bani?
Oare cei din Parlamentul republicii nu s-au gîndit la viața omului de rînd, care cu greu o scoate la capăt de la o leafă pînă la alta. E vorba despre oamenii care au muncit cinstit și nu de acei care s-au ocupat cu bișnița.
Și încă ceva: ce înseamnă un apartament de o cameră? Așa apartamente nici n-ar trebui să fie. Despre ce fel de comodități poate fi vorba într-o garsonieră? Ce să facă omul cînd îi vine un oaspete și trebuie să înnopteze? Să faci paravan în mijlocul camerei? Cine a făcut așa proiect nu cred că arde de dorință să locuiască în așa apartament. Pînă și niște bătrîni, și tot au nevoie de cel puțin două camere, ca să aibă unde primi copiii, nepoții.
În continuare cerințele noastre, ale membrilor cooperativei:
1) de a recompensa parțial costul caselor de locuit în legătură cu majorarea prețurilor;
2) de a majora durata de achitare pînă la 25 ani.
3) de a păstra procentul minimal de 3% al băncii pentru creditele luate.
E grea această perioadă pentru republica noastră, înțelegem prea bine. Noi, oamenii de rînd, sîntem răbdători și cuminți. Dar cît se mai poate răbda? De aceea vă rugăm, domnilor parlamentari: nu mergeți cu legile împotriva oamenilor.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 103 (17973), 23 iulie 1992, pagina 2, coloanele —.
