Recent cunoscuta Agenție de investigații sociologice moscovite (MSA) a încercat să afle opinia locuitorilor acestui oraș-barometru asupra politicii pe care ar trebui s-o promoveze autoritățile ruse în raport cu zonele de conflict ale Moldovei și Osetiei de Sud. Inițiatorii acestui sondaj de opinie asigură că loturile de populație chestionată sînt perfect reprezentative pentru mentalitățile oamenilor din oraș.
În consecință s-a putut constata că, spre deosebire de «țipetele» războinice ale național-patrioților din Transnistria și Moscova, 33 procente din respondenți s-au pronunțat ca Rusia să rezolve sau să contribuie la rezolvarea acestor conflicte exclusiv «pe cale diplomatică și economică» și alte 24 au recomandat «calea tratativelor diplomatice», lăsînd economia în plata... economiei. Așadar, majoritatea rușilor moscoviți au și trecut prin stadiul de agresivitate oarbă față de oricine și de oriunde și parcurg acum traseul eliminării armelor din arsenalul de soluții de pacificare și rezolvare echitabilă a diferendelor. E o mutație importantă înregistrată în numai o lună de către conștiința moscovită. E o tendință obiectivă sau o simplă reacție de oboseală de moment, de relaxare și indiferența estivală? În prima pagină a săptămînalului «Kuranti» nr. 25 aflăm lozinca întinsă pe spațiul orizontal al primei pagini care s-ar traduce cam în felul următor: «Cu cît sînt plasați mai sus, cu atît mai mult iau». E vorba de fenomenul nominalizat ceva mai înainte la noi de dna deputat Lidia Istrati. În replică, ceva mai jos în aceeași pagină este publicată scrisoarea cititorului Nikolai Andriașin, originar din or. Cerni, regiunea Tula, intitulat «De ce fel de putere de stat au nevoie minerii și păstorii», prin care se pune la punct o serie de aspecte ce ne interesează și pe noi. În primul rînd, semnatarul scrisorii ține să prezinte ce ar putea să mărturisească după opinia sa Serghei Baburin, activul reprezentant al loby-ului comunist din parlamentul rus. Așadar ce ar spune acest belicos Baburin dacă ar fi (măcar o dată) sincer: «Nu afirmăm deloc că știm cum să scoatem Rusia din criză, cum să îmbunătățim situația oamenilor muncii», și-ar începe domnia sa revelațiile și ar continua cu toată franchețea: «Pe noi, e bine s-o spunem fără ocolișuri, ne doare în cot de popor. Principalul e să convingem poporul că de toate relele e de vină Elțin și ceilalți. Nu ne pregătim deloc să fericim poporul, ci sperăm cu ajutorul lui să-l răsturnăm pe Elțin și cabinetul acestuia. Visăm să conducem noi înșine Rusia, iar dacă se va putea — chiar și să refacem U.R.S.S.».
Și autorul scrisorii comentează: «Comuniștii, foștii, se țin de locurile de deputat, spune el, nu fiindcă ar fi gata să servească poporul, interesele acestuia, ci pentru a putea să trăiască la Moscova, să se bucure de privilegii, vile, mașini la scară, lucru pe care l-au și izbutit să-l obțină. Poporul? Pentru ei el e vită de muncă. Am mers și vom merge călare pe popor, judecă neobolșevicii... Ce face noua putere, eufemistic vorbind, de pe locuri? De altfel, la noi, la Cerni, în sovietul raional și executivul orășenesc nu există nici un democrat — toți sînt foștii lucrători de partid. În aprilie nu au dat lumii nici un gram de zahăr. Avînd apartamente, își construiesc și vile. Cine are nevoie de asemenea conducători»? Nu uită să se refere corespondentul de la Cerni nici la conflictele din fostele republici sovietice. Iată ce spune el în legătură cu comportamentul guvernului rus, apropo, de confruntările din Azerbaidjan, și Moldova. «Actualii conducători ai Rusiei, consemnează Nikolai Andriașin, sînt animați de aceleași aspirații ca și foștii diriguitori de la Kremlin, văd din nou Rusia în calitate de «soră mai mare», ce își impune voința altor popoare, care, iartă-mă Doamne, nu sînt deloc mai proaste ca rușii». Și tot în acest sens Andriașin notează «O declarație elocventă în felul ei a făcut ministrul apărării Pavel Craciov, care a amenințat cu trimiterea unor detașamente de represalii în toate regiunile unde vor fi nedreptățiți rușii. Deși de fapt rușii nici nu prea sînt ofensați în fostele republici, căci se bat între ei azeri și armeni, gruzini și osetini, gruzini și gruzini». Autorul corespondenței spune cîte ceva și despre Aleksandr Ruțkoi: «Acesta se duce în regiunea nistreană și la partea separatiștilor. Toată nenorocirea constă în faptul că Ruțkoi și parțial Elțin încă se mai află copleșiți de ambiții imperial-comuniste». Articolul se încheie cu acest alineat: «Comuniștii nu se pot împăca cu pierderea puterii și apelează la tot felul de șiretlicuri pentru a prosti poporul așa cum au făcut-o timp de peste șaptezeci de ani. Și nimeni nu ne va ierta dacă vom accepta să credem în promisiunile goale ale unor aventurieri». Așadar, reținem două aspecte: Primul: poporul rus (cel puțin al Moscovei) e pentru rezolvarea pașnică a conflictelor și al doilea: un reprezentant al acestuia dintr-o provincie îndepărtată, în pofida propagandei și dezinformării, vede limpede cine trage sforile și cine și ce dorește, și ce se întîmplă în zona ocupată de separatiștii rusofoni de dincolo de Nistru. Cine este deci factorul de instigare la război, la confruntări, la pedepsirea «exemplară» a fostelor periferii ale Imperiului Sovietic? Răspunsul e limpede: fosta nomenclatură de partid infiltrată sau rămasă în structurile de vîrf ale puterii și noii potentați. Poporul e, sigur, diferit, dar trebuie să reținem și faptul că e compus și din oameni ca acest Nikolai Andriașin cu mintea lucidă, trăitor într-o localitate provincială din regiunea Tula.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 103 (17973), 23 iulie 1992, pagina 2, coloanele —.
