La Putna ai senzația că tot ce te-nconjoară poartă pecetea privirilor, gîndurilor, pașilor lui Ștefan cel Mare. Că pășești pe locurile pe unde a pășit El, că privești zările și crestele munților spre care și-a îndreptat El privirile, gîndurile.
Poate că ne asumăm o prea mare îndrăzneală, deci iertată fie-ne ea dacă va crede cineva așa, dar nu putem să nu scriem așa, fiindcă anume această senzație am avut-o în cele două zile: aici, la Putna, prin orice obiect îți vorbește istoria neamului.
...La o distanță de numai cîteva minute de mănăstire atenția ne-a fost atrasă de o biserică de lemn. Citind placa comemorativă — ctitorită de Dragoș Vodă la 1346 — pașii ne-au și purtat spre bisericuța ce stă semeață la poale de munte, străjuită de cavouri și morminte cu frumoase cruci de piatră albă, pe care sînt notate numele celor răposați de-a lungul anilor.
Am făcut în tăcere înconjurul bisericii, am admirat lemnul înnegrit de vreme, ne-am ițit privirile prin gemulețele cu sticla parcă îmbătrînită și ea, presupunînd cît de des sau cît de rar se deschide ușa acestui monument măreț al istoriei noastre. Era în seara din ajunul ceremoniei canonizării marelui voievod și mulțumindu-ne cu aceste impresii contemplative și cu sumara informație, cînd era să închidem portița cimitirului, ne-a ațînut calea o femeie chipeșă, cu ochii vioi, cu fața rotundă și rumenă.
— Am înțeles că sînteți oaspeți, că vă interesează biserica și m-am gîndit că poate doriți să aflați mai multe despre ea, și-a început ea vorba. Deși în interior nu arde lumina, aș putea să deschid și să vă povestesc. Mă numesc Erica Croitoru, sînt muzeolog aici la biserica de lemn.
E de prisos să mai spunem că i-am acceptat oferta cu plăcere.
A descuiat ușa bisericii și am pășit cu pioșenie în trecutul îndepărtat, de care nu numai că putem fi mîndri, dar care mai trebuie să ne învețe să fim demni de el. Oare numai ni s-a părut că-i auzim șoaptele?
Apoi doamna Erica ne-a depănat firul de mărgăritar al istoriei acestei biserici, cea mai veche în Moldova. Ce ar fi de remarcat aici? Firește că-i de preț orice detaliu, oricît de nesemnificativ ar putea să pară. E de preț pentru că, readus în actualitate, popularizat și conștientizat, ne ajută să ne găsim suportul moral, să ne dăm seama cine sîntem, de unde venim, că avem o istorie de veacuri, cu pagini glorioase; că istoria noastră nu începe […]
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 94 (17964), 8 iulie 1992, pagina 3, coloanele —.
