[…] mi-i satul de baștină în re[giu]nea numită acum «Zonă a [con]flictului» (deși e situat [în] Basarabia). Acolo mi-s pă[rin]ții, bătrîni și bolnavi, și […] n-au alt sprijin, acolo mi-s […]a și copiii. Uite-așa e viața […] cu paradoxurile ei. Unii […] nevoiți să se evacueze, pe […] îi duce nevoia îndărăt […]e linia frontului. În ce mă [pri]vește, cunosc situația din [Tra]nsnistria pe viu, văzută cu [och]ii proprii. Am făcut și ar[ma]tă, mai am și o mică expe[rie]nță din timpul celuilalt răz[boi], cînd îmi era satul pe li[nia] întîia, bombardat ba dih[tr-o] parte, ba din alta. Ne-nvă[țau] pe atunci vîrstnicii cum să […] punem la pază de gloanțe, […]n să ne păzim de mine... […] uite astăzi, după atîția ani, […] dat să merg iar spre […]a părintească ascunzîndu-[…] prin păduri și hîrtoape, […]mi învăț copiii aceleași [luc]ruri. Pentru că mergînd […] drum, se trage în tine, om […]nic. Îți fluieră gloantele […] din față, ba din spate, ba […] sus. Și poți fi tare din fi[…] cremene poți fi, dar acest [flu]ierat din jurul capului te [fa]ce involuntar la gîndul că [ur]mătorul glonte poate veni [m]ai pe jos un pic, mai pe ap[ro]ape... Ei da, va zice lumea […] ai avut curaj, ai vrut să […]ergi printre gloanțe, că [du]șmanul este hain și cinos. [To]tuși, atunci cînd mergi așa, [în]soțit de fluieratul gloanțe[lo]r, te întrebi de ce să fii ucis [an]apoda, să cazi mort pe drum […] ceasul cînd mergeai să-ți [ve]zi părinții și copiii?
Nu zic de mine. Zic de con[săt]enii mei, de locuitorii atî[tor] sate de pe malul Nistru[lui]. Zic de bătrînii, de femei[le] și de copiii din aceste sate.
La Chișinău e bine: pace, [u]mbră, piețe cu de toa[te], lu[m]ea-i agitată c[ă] [n]u-ș[i] [p]oate [cu]mpăra ce [vre]a, [lu]mea se [g]răbește […]ilca — unul la […]de, altul la concert... În [«]zonă» am fost la o nuntă un[de] toba era secondată de bu[b]uitul tunului, iar cerul hașu[ra]t de lumina gloanțelor. La [ci]mitir cuvîntul adresat lui [D]umnezeu întru iertarea și [li]niștea răposaților e între[ru]pt brutal de explozii și rafa[le]...
Recent Președintele Re[p]ublicii Moldova a avut o în[tr]evedere cu președintele Ru[si]ei, Boris Elțin. În consecin[ță], ambii s-au declarat garanți [ai] aplanării conflictului mi[li]tar, al încetării războiului […]n raioanele de est ale Mol[d]ovei. Și exact în aceași zi [a]m primit o scrisoare de la ai [m]ei, din satul natal. «Chiar [a]cum cînd scriem, ne bombar[d]ează din răsputeri, bombar[d]amentele sînt groaznice», îmi [s]crie soția. Iar unul dintre co[p]ii a ținut să mă sfătuie: «Cînd vii, să nu mergi de-a [l]ungul Nistrului, că a mers [p]e jos un băiat de aici din [s]at și l-au împușcat...». Bieții [c]opii! Și cel de-a fost ucis [m]ergînd pe drum, și cel de se [a]scund ca pe front prin ogră[z]ile lor! În satul meu au că[z]ut bombe și pe școală, pe gră[d]iniță, unele case au acoperi[ș]ul ciuruit...
Dar oamenii au crezut și cred în mai bine, în pacea și liniștea care vor veni, în sentimentul de răspundere al conducerii Republicii Moldova. Au aprobat cu inima și cugetul acțiunile întreprinse de Președintele Republicii, dl Mircea Ion Snegur, întru stabilirea păcii pe pămîntul nostru și păstrarea integrității lui. Aceste acțiuni le prilejuiesc tuturor celor de-au suferit și suferă de pe urma politicii separatiste bucuria unui început de viață nouă, posibilitatea de a se soluționa multele și marile noastre probleme.
În istoria ei sărmana țară a Moldovei a tras multă durere de pe urma dezbinării, neîncrederii și pizmei Sfetnicii îl trădau pe Vodă, Vodă n-avea încredere în boieri, boierii se vindeau înde ei, poporul era înșelat...
De cîțiva ani încoace la noi apelul «Unire, moldoveni» s-a materializat în obținerea independenței, în aprobarea limbii de stat, într-o serie de acte sociale și economice de mare cotitură pentru destinele Basarabiei și viitorul poporului ei. Tînăra Republică își cucerește nume de prestigiu în lume. Dar chiar în ziua întrevederii dlui Mircea Snegur cu B. Elțin s-au făcut auzite reproșuri că, chipurile, iar am cedat, că ne închinăm tuturor... Apeluri belicoase s-au făcut auzite și mai înainte, cu alte ocazii. Parcă ar fi o legitate. Îndată ce Republica Moldova are de găsit soluția unei situații acute și conducerea ei cugetă asupra acestei soluții, tocmai atunci cînd Președintele Republicii are nevoie de înțelegerea, încrederea și susținerea noastră, a tuturor, înainte de toate a forțelor politice, atunci dezbinarea vine iarăși să ne întunece cerul și să ne abată mersul. Se iscă parcă din senin, nu se știe de cine stîrnite, cîte un val de psihoză din stînga ori din dreapta, care aduc inevitabil prejudicii, dacă nu politice și economice, atunci cel puțin morale eforturilor întreprinse de structurile statale.
Or, tocmai acum, în noua situație creată, nu se știe de ce tac partidele politice. E vorba de acțiuni, desigur, nu de declarații. Bineînțeles, după încheierea războiului, după analiza retrospectivă a daunei separatismului, a tuturor evenimentelor legate de declanșarea conflictului din Transnistria se va studia și faptul care forțe politice și cînd au acordat cu adevărat ajutor întru apărarea independenței și integrității Moldovei? Care partide, cînd și ce mijloace au vărsat în fondul susținerii poliției și armatei naționale? Ce partide și cum și-au manifestat la concret adeziunea la lupta întru apărarea Republicii, contra dezmembrării ei, au organizat, au instruit (poate) și au trimis din rîndurile lor și cu mijloacele lor detașamente în ajutorul luptătorilor moldoveni ce cădeau răpuși de separatiști?
Acum, cînd a fost pus începutul unei înțelegeri întru a obține pacea, a ne apăra plaiul și a cruța de moarte mii de vieți omenești, cînd devenim fiecare răspunzător în fața lui Dumnezeu și a viitorimii pentru destinele Țării, acum discordia, dezunirea, tăinuirea prin găoace poate fi mai dăunătoare ca oricînd. Platforme și partide pot fi multe, mama și Patria ni-s date cîte una Și nu poate exista nici un ideal sau interes politic ori de altă natură, ale oricărui partid sau mișcare politică, ce ar fi mai presus de integritatea și liniștea Patriei. Președintele Republicii, dl Snegur, e garantul păcii și al înțelegerii. Cine e garantul și susținerii Președintelui? Într-o clipă crucială ca aceasta poziția fiecărui partid va fi tainul încrederii de mîine al poporului în acel partid.
Printre alte paradoxuri ale războaielor este și acesta: ostașii mor pe cîmpurile de luptă, iar comandanții ajung să se cheme mari sau talentați. La noi nu pretinde nimeni a purta acest titlu. La drept vorbind, nici n-are pentru ce. Mari comandanți de oști sînt ostașii înșiși, acumulînd experiență de luptă în toiul luptelor, față în față cu moartea. E una din trăsăturile acestui război... Încă un semnalment al lui pare a fi și faptul că mor prea mulți, mereu mai mulți civili.
Consătenii mei, întîi de toate bătrînii, au respins propunerea de a se evacua. Și au zis: «Nici nu ne clintim din loc. Aici ne-am născut, aici murim. Chiar de-ar fi să ne ucidă aici, să murim în casele și pe pămîntul nostru». În aceste simple cuvinte și-au spus și dîrzenia, și patriotismul, fără paradă, fără patetism.
Deci, domnule Președinte al Republicii Moldova! Aici ni-i casa, aici ni-i pămîntul. Aici murim, dar nu ne clintim din loc! Neîndoielnic, știți prea bine și Dumneavoastră acest lucru, aveți și Dumneavoastră rude, oameni scumpi, aici e și casa Dumneavoastră.
Și acum, cînd sînteți garantul păcii și al liniștii noastre, să vă ajute Dumnezeu!
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 96 (17966), 11 iulie 1992, pagina 3, coloanele —.
