Procesele social-politice din republică au generat probleme deosebit de serioase, una dintre acestea fiind cea a refugiaților. După datele Departamentului de Stat pentru Statistică, la 10 iulie curent numărul oamenilor nevoiți să-și părăsească locurile natale a atins cifra de circa 45 mii și aceștia sînt doar cei înregistrați. Încă vreo 20 de mii, după calculele noastre, nu sînt luați în evidență. E vorba de oameni care s-au stabilit, provizoriu, cu traiul în satele și orașele din partea dreaptă a Nistrului. Deși nu putem să nu ținem cont și de un număr foarte mare de oameni care au părăsit republica.
Mulți dintre cei care părăsesc casele, din punct de vedere juridic, nu pot fi numiți refugiați, pentru că nu sînt victime ale persecuțiilor. În limbajul specialiștilor în problemele refugiaților ei se numesc persoane strămutate din cauza conflictului militar. Însă sînt și cetățeni care își părăsesc locurile de lucru, de trai din cauza persecuțiilor sau a fricii de a deveni obiect al persecuțiilor. Din păcate, și de aceștia sînt mulți.
Pentru a ne da seama cît e de complicată problema sub aspect economic și social este de ajuns să analizăm componența persoanelor strămutate: circa 16 mii, sau 35 la sută, sînt femei, peste 26 mii, sau 58 procente — copii de diferite vîrste, majoritatea în vîrstă de pînă la 10 ani. Sînt mulți pensionari și invalizi. Fiecare zi și fiecare noapte pentru mulți dintre ei constituie o monotonă și dureroasă așteptare, viața lor este un amestec de frică, speranță și o mare nostalgie pentru casa părăsită. Iar casele lor se află în 13 localități de pe malul stîng și în 38 de pe malul drept ale Nistrului, precum și în orașele Tighina și Tiraspol.
Strămutarea refugiaților, de regulă, începe brusc și în situații de stres cînd li-i în pericol viața. Ei își părăsesc locurile natale din cauza bombardamentelor, precum și a atrocităților săvîrșite de gardiști și cazaci. E clar, de asemenea, că ei și-au pierdut mijloacele de existență, situația socială.
Astăzi în republică nu există raion care nu ar fi găzduit refugiați. Însă cel mai mare număr — circa 10 mii (25% din numărul total) trăiesc în Chișinău. În raionul Căinari — peste 3500 de oameni, în raioanele Orhei și Căușeni — cîte 3 mii, Anenii Noi — 2600, Ștefan Vodă, Cimișlia — cîte 2 mii, Strășeni, Ialoveni — cîte 1500. Trăiesc oamenii și în tabere amenajate special, majoritatea, însă, s-au instalat la rude. Dar în multe cazuri refugiații sînt repartizați în localități unde nu au nici rude, nici prieteni. Or schimbarea bruscă a mediului de viață obișnuit, strămutarea în locuri necunoscute provoacă suferințe fizice și sufletești și unui om sănătos.
În munca cu persoanele strămutate comisia republicană de coordonare a acțiunilor, cele orășenești și raionale se conduc de hotărîrile respective ale Guvernului Moldovei, care prevăd soluționarea problemelor repartizării provizorii a emigranților, a plasării lor în cîmpul muncii, acordării de ajutoare materiale și financiare, asistenței medicale, instruirii și educației copiilor.
Organele de stat, organizațiile economice se străduiesc să susțină material și moral oamenii care au nimerit într-o situație atît de grea. Din primele zile cei loviți de nenorocire sînt vizitați în locurile de cazare de către reprezentanți ai colectivelor de muncă din raioanele Sîngerei, Telenești, Criuleni, Anenii Noi, Dondușeni, Cantemir ș.a., precum și ai unor întreprinderi ca uzina «Alfa», fabrica de produse chimice, «Victoria», asociația «Steaua Roșie», aducîndu-le obiecte de uz personal, produse alimentare, oferindu-le din căldura inimilor și sufletelor lor.
În munca aceasta de acordare a ajutorului este implicat un mare număr de organe guvernamentale și neguvernamentale, de organizații benevole. Merită toată recunoștința statul major al apărării civile pentru organizarea transportării refugiaților la locurile de cazare, serviciile asistenței medicale, de transport, comercial ș.a. Un considerabil ajutor acordă suferinzilor Fondul pentru copii, Asociația Femeilor din Moldova, Liga Democrat-Creștină a Femeilor din Moldova, Asociația Crucea Roșie, Frontul Popular Democrat Creștin, Asociația «Pro-Basarabia și Bucovina», alte organizații obștești.
De altfel, în ajutor celora care sînt nevoiți să-și părăsească locurile vin și multe țări străine. Din S.U.A. ne-au sosit deja 65 tone de medicamente, utilaje și instrumente medicale, circa 300 tone de produse alimentare, din Canada — medicamente în valoare de 500 mii dolari canadieni. Practic zilnic sosesc convoaie cu diferite produse alimentare și mărfuri industriale, cu medicamente și hrană pentru copii din România, ne acordă ajutor Ungaria, Germania, Cehia și Slovacia, alte state. De un adevărat umanism dau dovadă multe instituții de stat și obștești din România care organizează odihna de vară pentru copiii refugiaților, azi în cele mai pitorești localități se odihnesc 9 mii de copii din Republica Moldova.
Dar în același timp tot mai serios apare problema dacă sînt gata serviciile de stat să facă față sarcinilor privind întreținerea refugiaților, dacă sînt ele în stare să-și îndeplinească obligațiile în baza sistemului existent de relații juridice, financiare dintre cetățeanul devenit refugiat și stat.
Va fi just și corect dacă vom spune — nu! Astăzi încă nu-i clară răspunderea diferitelor instituții și organizații de stat și economice privind ocrotirea și statutul persoanelor strămutate, nesatisfăcător sînt soluționate asemenea probleme cum ar fi plasarea în cîmpul muncii, în special în orașe și centrele raionale, nu rareori lasă de dorit asigurarea materială, cu transport, dar și cu hrană, mai ales a copiilor mici. Și dacă nu sînt asigurați nici cu lucru, nici cu condiții de trai, refugiații cad pradă disperării.
Analiza situației create ne conduce la concluzia că e strict necesar a elabora un regulament sau un statut juridic al refugiaților, tot mai mult se simte necesitatea adoptării unor norme legislative care le-ar apăra drepturile constituționale și garanțiile. Anume prin lipsa acestor acte pot fi explicate greutățile în plasarea în cîmpul muncii, tărăgănarea repartizării compensațiilor pentru casele și averea pierdută.
Prin lege trebuie să fie determinate criteriile recunoașterii drept refugiați sau persoane strămutate a oamenilor nevoiți să-și părăsească locurile de trai, să fie conturate drepturile și obligațiile reciproce ale refugiaților și organelor puterii de stat, să fie puse bazele organizatorice ale muncii cu refugiații și mecanismul restituirii cheltuielilor materiale.
Deosebit de complicată este problema plasării refugiaților în cîmpul muncii. Astăzi în Moldova peste 18 mii de refugiați apți de muncă rămîn fără lucru, aceasta înseamnă că mulți dintre ei nu-și pot asigura minimul de trai. În multe cazuri, în special în orașe, problema angajării refugiaților la lucru este foarte complicată și pricinile sînt cunoscute, dar se întîmplă că și înșiși refugiații sînt pasivi față de ofertele de muncă.
Mai multă atenție trebuie să acordăm problemei cazării refugiaților. În prezent ei sînt aranjați în temei în partea centrală a republicii și aceasta a condus la concentrarea lor pe un teritoriu restrîns, la mărirea considerabilă a densității populației în unele raioane care și așa au o mare densitate a populației. De altfel, problema are încă un aspect. În locurile unde se află refugiați se creează și focare de tensiuni sociale, da și ei înșiși sînt nemulțumiți de incomodități, cazurile de antisanitație etc.
Faptul că numărul refugiaților crește mereu, că detașamentul oamenilor apți de muncă dar care de peste patru luni nu sînt angajați în lucru constituie multe mii înseamnă pentru republica noastră pierderi de miliarde de ruble. În timp ce pentru întreținerea refugiaților în această perioadă din vistieria statului au fost cheltuite deja 44 milioane ruble. De aceea considerăm că în condițiile cînd republica se află într-o stare financiară atît de grea orice donații bănești ar fi foarte binevenite.
Avem o datorie dublă față de acești oameni. În primul rînd, datoria poartă un caracter uman. În majoritatea lor refugiații nu au bani acumulați și nici rezerve de produse. După cum spuneam, sînt multe văduve, copii, orfani, bătrîni și invalizi. Al doilea aspect al datoriei noastre e cel practic, el e condiționat de corelația dintre populația srtămutată și organele chemate să examineze și să soluționeze toate problemele legate de daunele materiale și morale ce li s-au pricinuit. Doar multe familii au rămas fără case, fără avere, cu sănătatea zdruncinată, oamenii sînt chinuiți, înjosiți. Fiecare asemenea caz trebuie să beneficieze de atenția atît a organelor administrative, cît și a politicienilor. Atitudinea lor și generozitatea noastră a tuturor trebuie să corespundă proporțiilor nenorocirilor. Numai așa vom putea rezolva problemele acestor oameni suferinzi.
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 96 (17966), 11 iulie 1992, pagina 3, coloanele —.
