PPresa 90-92Arhivă de presăÎnapoi la 3 aprilie 1992
Caută în arhivă⌘K
FăcliaNr. 14 (2297) · Pagina 2 · Coloanele —

Semnalează o problemă

Despre: „Pe drumul pribegiei”

Ce vrei să faci?

Pe drumul pribegiei

Copii, pentru care odinioară războiul nu era decît un joc nevinovat, au ajuns astăzi să vorbească în cunoștiință de cauză despre tipurile de armament și rachete. Premature și inutile studii pentru ei. În zilele cînd majoritatea școlilor din republică și-au reînceput activitatea, copiii transnistrieni bat drumurile pribegiei. Numai la Chișinău, numărul refugiaților era estimat la două mii, dintre care o mie - copii de diferite vîrste. Dacă la început se mai conta pe o rezolvare grabnică a conflictului, tergiversarea unor acțiuni ferme a adîncit și amplificat acest conflict.

De L. Grosu
Textul articolului

Astăzi una din preocupările de bază a comisiilor menite să rezolve problemele refugiaților o constitue repartizarea tuturor copiilor în școli, licee, instituții preșcolare.

Cei mai mulți refugiați sînt astăzi în raioanele Orhei, Criuleni, în orașul Chișinău, ne-a comunicat dl. Oleg Bujor, ministru-adjunc al învățămîntului, șeful comisiei ministeriale pentru problemele cadrelor didactice refugiate și copiilor refugiați. Aici numărul lor e de ordinul sutelor. Copii refugiați se află acum și în raioanele Drochia, Briceni, Soroca, Dondușeni, Cimișlia, Glodeni, numărul celor repartizați în diferite instituții de învățămînt fiind de aproximativ 1800.

Peste tot se dă dovadă de multă solicitudine și omenie. Bejenarii sînt asigurați cu hrană, îmbrăcăminte, manuale și rechizite școlare. Trebuie să fim, însă, în permanență pregătiți să primim noi eventuali refugiați. Să fim pregătiți, deși dorim din tot sufletul ca aceasta să nu se întîmple. Din păcate, în aceste prime zile de după vacanță, încă mulți din elevi nu vor merge la școală. Nu va reîncepe procesul de studii în raionul Dubăsari. În raioanele Grigoriopol, Slobozia, Camenca și altele afectate de conflictul armat, ziua revenirii la studii o decide în fiecare caz aparte administrația școlilor, în funcție de situația de pe loc, pentru a nu pune în pericol viețile copiilor.

În ultima zi de vacanță Direcția generală a învățămîntului din orașul Chișinău avea înregistrați 500 copii repartizați respectiv: 303 în școli, 4 în licee, 191 în grădinițele de copii. Cifrele nu sînt nici pe departe complete. Mulți părinți, găzduiți de rude și cunoscuți, nu s-au adresat comisiilor respective, sperînd să revină cît mai curînd acasă. Cei care mai au nevoie astăzi să-și aranjeze copiii în școli și grădinițe de copii sînt invitați la inspectoratele școlare raionale și municipale, ori nemijlocit la directorii instituțiilor de învățămînt.

Sînt ajutați să-și găsească loc temporar de muncă pedagogii și lucrătorii medicali.

Astăzi fiecare dintre noi are datoria morală să contribuie la ajutorarea acestor năpăstuiți, să împărțim cu ei puținul pe care-l avem pentru că ei au imens mai puțin decît noi.

Sursă: Făclia, Nr. 14 (2297), 3 aprilie 1992, pagina 2, coloanele —.

Trimite corectura

0 modificări la „Pe drumul pribegiei”. Un redactor le verifică înainte să apară pe site.

Îți scriem după ce e verificată.

Acest articol · p.2