Am mers într-acolo cu niște profesioniști — toți în uniforme speciale, bine înarmați (cu excepția subsemnatei). Am mers într-un raid de cunoaștere a adevărlui, care se nume alternativ, ba tovarăș, ba domn. Operațiunea era, evident, minuțios pregătită. Un pericol real îl prezentau doar lunetiștii.
Însă experiența din Afganistan a tovarășilor noștri de drum ne-a ferit de primejdii. Aceștia au un simț cu totul inexplicabil și indefinibil. Cum lunetiștii din partea adversă începeau a ținti în noi, la un semn al camarazilr, noi ne regrupam grabnic în tăcere. De regulă, dereglarea țintei, în cazul cînd lunetiștii totuși trăgeau în noi, cauza nimicirea lor.
Drumul nostru a fost totuși fără vărsare de sînge. Deși, surprize am avut cîteva. Inclusiv o întîlnire — chiar tete-a-tete, cu un grup de cercetași români. Asemenea întîlniri au un singur final... Noi totuși ne-am continuat drumul...
Un sentiment aproape animalic ne sugera că ne alăm cu toții în fața unei primejdii reale... Și poate de aceea ambele «grupuri» s-au retras la o distanță onorabilă. Ne-am despărțit pașnic. Cum posedă arma cercetașii — nu mai e cazul să vă explic. Dar pumnalul e arma cea mai comodă într-o încăierare — fapt care m-am convins cu vîrf și îndesat.
Nu am dreptul să enunț nume, nici să precizez locul și ora unde, cînd și cu cine am întreținut crîncene discuții despre războiul din Transnistria. E vorba de niște date obținute de serviciile numite de contraspionaj. Sînt recunoscătoare celor care au avut curajul să-mi arate războiul fără machiaj diplomatic. Iar eu aveam o sarcină nici pe departe ușoară — să aflu de la oamenii din tranșee: cînd se va termina războiul? Cel mai des mi-a fost dat să aud acest refren: «Să terminăm odată și odată cu acest idiotism. Avem atîta de lucru acasă. Soția n-o scoate la capăt, copiii sînt lăsați de capul lor...»
E cazul să menționez că comandanții le permit totuși ostașilor veniți de la țară să se ducă pe cîteva zile acasă, să-și vadă de gospodărie.
În tranșee, în «vizuinele de vulpi», în cămine, la răsărit de soare, ziua și noaptea am văzut oameni, — de pe ambele maluri ale fluviului, — la fel de nemulțumiți și extenuați. Și nu din cauza operațiunilor militare, ci a absurdității acestui război.
Desperați de acțiunile nechibzuite ale politicienilor, combatanții pun în discuție planuri proprii de împăcare a părților beligerante. Se prea poate că aceste planuri nu conțin prea multă diplomație și ele sună pentru oamenii de stat ca ceva neobișnuit. Dar, pînă la urmă, nu oamenii de stat luptă, ci țăranii și muncitorii. Iar ei nu au nimic a împărți.
Deci, să ascultăm ce spun «cele două maluri».
Din partea dreaptă: «Trebuie să ne unim cu aceia, — și combatantul dă din cap spre malul stîng, — și să mergem în una și aceeași coloană la Chișinău. Războiul se va termina într-o zi». Se vede că «mineriadele» de la București, după care președintele Ion Iliescu și-a schimbat brusc cursul politic, nu au fost date uitării nici în Moldova Răsăriteană...
Din partea stîngă: «Federație, sau confederație — nouă ne este totuna. Nu avem nevoie de nimic deja. — Și urmează un gest energic de protest. — Independență deplină, autentică — iată ce ne trebuie. Pentru că vom lupta pînă la ultima picătură de sînge, chiar dac[ă] [vom] muri toți pentru libertatea co[piilor] noștri».
Șefii din structurile superi[oare] își frămîntă creierii cum [să] întocmească mai înte[lept] procesele verbale cu privire [la] încredere reciprocă și concel[…] Hotelul prezidențial din cen[trul] Moscovei, fost hotel de lux al [C.C.] al p.c.u.s. abia de mai reușește [să] primească delegații sosite pent[ru a] semna acordul de pace. Și puți[ni au] o idee clară despre ce fel de răz[boi] din Transnistria este vorba...
Iar războiul este u[n…] turmentant...
Cred că n-aș fi îndrăznit [să-l] numesc atît de direct, dacă [nu] aveam ocazia să-i văd chipul a[de]vărat. Dar alții mi-au luat-o îna[inte]. Iată ce scria un ziar local nu [de] mult: «Îmbătîndu-se, ei au pus m[îna] pe arme și au plecat... ca «s[ă-și] clarifice relațiile». Acolo au și [ră]mas, pe cîmpul de luptă...»
Cazuri de încăierări ale ad[ver]sarilor băuți nu sînt deloc rare [pe] ambele maluri ale Nistrului. [E] regretabil că despre ele nu [prea] scrie presa. Participanții la as[…] de lupte, firește, preferă să tacă. [Dar] răniți și morți în «bătăliile» noctu[rne] sînt, indubitabil. Și nu trebuie să [ne] mirăm în asta. Orice s-ar spun[e,] sîntem încă oameni sovietici! Și, [ce] păcate, vom mai fi un timp ca at[are,] chiar dacă vom dormi îmbrățișați [cu] independența, fie ea autentică [sau] aproximativă.
Mai înainte omul sovietic be[a] la bine, și la rău. Acum el bea [de] deznădejde. Politicienii caută f[ără] preget «cea de-a treia forță», dar [n-o] pot găsi nicăieri. Iar ea se [află] alături — în tranșee, pe cîmpul [de] luptă, în permisie...
Aburiți de beție, mulți com[ba]tanți încearcă să-și clarifice relaț[iile] cu adversarii. Iar adversarul de[…]te ori poate fi un vecin, un [cu]noscut, poate chiar o rudă. De [aici] — și mulțimea de chinuri, nervi, d[ez]nădejde. Și, cum se obișnuia [la] sovietici — necazul era înecat [în] votcă. Anume ea, votca, și e[ste,] cred eu, «cea de-a treia forță»[…] forță necruțătoare, neiertătoare[…]
Războiul este o nebunie cîn[d se] duce în propria țară și pe t[imp] pașnic. Împotriva propri[ilor] cetățeni. Oare nu prin asta [se] explică grimasele lui atît [de] înfiorătoare? Or, nebu[nia] războiului este capabiă să stop[eze] cele mai nobile acțiuni, inclusiv [și] cele care nu au nimic comun [cu] omuciderea.
Iar pe pămîntul Moldovei Ră[să]ritene «se dă în scrînciob» un răz[boi] «turmentat» de care nimeni nu [are] nevoie. Tot așa cum se legăna [Pu]szcza Bialowieska, atunci cînd [cei] trei «viteji» își puneau semnătu[ra] pe actul de naștere a unui mons[tru] cu nume atît de bizar — C.S.I. […] monstru pe care acum îl spălăm [cu] toții în sînge și în votcă. Iar m[ai] departe... Nu are nici un rost [să] mergem mai departe...
Nu dea Doamne să se întîm[ple] una ca asta: într-o noapte, să [se] ridice de pe ambele maluri ale N[is]trului o armată cu zeci de mii [de] arme automate, mitraliere, rach[ete] etc. Și să pornească spre Chișină[u.] Pentru «a-și clarifica relațiile» [cu] autoritățile. Cerul se va încinge[…]
Politicieni, grăbiți-vă! Grăb[iți-]vă să vă împăcați în de voi. Timp[ul,] orice s-ar spune, curge mult pr[ea] repede.
Sursă: Glasul, Nr. —, 14 august 1992, pagina 2, coloanele —.
