Am fost înștiințat că, în timp ce delegația noastră părăsea aeroportul Chișinău, săptămîna trecută, vicepreședintele rus, Alexandr Ruțkoi, ateriza la Chișinău într-un avion aparținînd unei companii americane mixte. Gazdele noastre moldovene au presupus că vizita a avut ca scop rezolvarea chestiunii trupelor rusești din republică.
Comunicatele de știri pae să confirme aceste presupuneri. Președintele Moldovei, dl Snegur, se pare că a fost de acord să limiteze suveranitatea Moldovei, legînd viitorul Transnistriei de decizia Moldovei de a se uni cu România, într-o uniune politică.
Precum se afirmă în știri, Președintele Snegur a fost de acord ca, în eventualitatea în vare moldovenii vor vota o reunire cu România — recuzînd pactul Hitler-Stalin, care a creat Moldova în timpul celui de-al doilea război mondial — Transnistria ar avea dreptul la secesiune, pentru că are o majoritate de cetățeni rusofoni.
Dle Președinte, adevărul este că cea mai mare parte a capacității industriale moldovenești este în regiunea Transnistria. Ținerea regiunei ca parte integrantă a Moldovei este, deci, un element-cheie în succesul economic al Moldovei.
Dacă știrile sînt corecte, acest acord politic reafirmă motivul pentru care trupele rusești doresc să rămînă pe teritoriul străin. El poate fi un exemplu periculos, care poate fi repetat în Georgia sau chiar în Lituania, Letonia și Estonia. Ca un potențial precedent, înțelegerea Snegur — Elțin este un acord foarte dăunător.
Este posibil ca în perioada post-sovietică dreptatea să fie acolo unde este forța? Prezența armatei a 14-a a Rusiei și a forțelor armate pretins neloiale Rusiei, dar care revendică independența pentru cetățenii ruși din regiunea Transnistria și care și-a dovedit capacitatea de a-și folosi forțele cu brutalitate, împotriva cetățenilor Moldovei, impune o concluzie inevitabilă. Forța militară rusă este folosită sau amenință să fie folosită pentru pentru a speria noile state independente și, în particular, victime ale pactului Hitler-Stalin, ca țările baltice și Moldova, în a urma cursuri politice favorabile Federației Ruse și corpurilor sale militare.
Acordul dintre Moldova și Rusia are un alt aspect, foarte îngrijorător. O adevărată încetare a focului, urmată de dezarmarea Transnistriei și de retragerea totală a armatei a 14-a este cazul ideal pentru această regiune. Însă, acordul dintre cei doi șefi de state prevede așa-zise forțe de menținere a păcii, ale Comunității de State Independente, cu o puternică prezență rusească.
Soluția în Moldova, care este în consens cu autodeterminarea, independența și suveranitatea, ar include observatori internaționali pentru menținerea păcii — posibil de la Națiunile Unite sau de la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa — așa cum am cerut în timpul vizitei mele în Moldova. De asemenea, ea ar include o cmpletă retragere a forțelor străine.
Dle Președinte, în numele protejării cetățenilor ruși, plasați în Moldova și în țările baltice ca agenți ai fostei Uniuni Sovietice, forțele rusești s-au aruncat imediat în luptă. Dorința lor de a confrunta noile guverne independente și prezența în noile guverne a multor foști oficiali înalți ai partidului comunist creează o combinație toxică pentru viitorul statelor independente, iar Statele Unite și C.S.C.E. ar trebui să reziste acesteia în mod hotărît.
Noi alegeri sînt esențiale pentru ca în Moldova și în alte locuri să se înlocuiască guvernele unipartide și pline de comuniști, care au fost alese în 1990.
Îndemn Statele Unite să trimită în Moldova observatori militari ne-ruși și ne-C.S.I., ca să protejeze dreptul poporului Moldovei să-și exercite autodeterminarea.
De asemenea, m-am întîlnit cu dl Iurie Roșca, președintele Comitetului Executiv al Frontului Popular Creștin Democrat. Frontul Popular din Moldova are un rol cheie în dezvoltarea drepturilor omului și a libertăților politice. Frontul Popular a fost organizația care, lucrînd împreună cu alte Fronturi Populare din țările baltice, a militat pentru libertate față de imperiul sovietic. Frontul Popular a fost cel care a organizat primele demonstrații împotriva puterii sovietice în Moldova, care a expus relele acesteia și care a dat prezentului guvern multe din pozițiile pe care le ocupă.
Dl Roșca a scos în evidență de ce este important ca Moldova să nu intre în C.S.I.. Dînsul a spus că este inadmisibil ca Moldova să intre în C.S.I., cînd forțele C.S.I. sînt cele care au contribuit la baia de sînge din Transnistria și cînd bărbați și femei din Moldova au plătit cu viața pentru a-și apăra libertatea. Sînt de acord cu analiza dumnealui. De asemenea, dl Roșca a cerut ca toți prizonierii care au răas în captivitate pe malul stîng, mulți din organizația politică F.P.C.D., să fie eliberați.
Eu sper cu sinceritate că mișcarea F.P.C.D. și alții din Moldova vor putea să rămînă o forță vitală, pentru a crea o democrație reprezentativă și pluripartidă în Moldova.
Venind dintr-o comunitate de fermieri, am crezut că este important să vizitez cîteva ferme din Moldova. Am vizitat o întreprindere ce produce vinuri din bogatele vii ale Moldovei. Singura modalitae pentru ca Moldova să se dezvolte este ca guvernul să privatizeze pămînturile agricole și fabricile. Sistemul de colhozuri, de lucru în colectiv reprezintă o fundătură. Menținînd sistemul actual, care prevede îmbunătățiri mici și marginale, nu va face decît să amîne reformele care sînt inevitabile. Pentru a-și atinge țelurile, Moldova are nevoie de tractoare mici pentru fermele sale și de schimburi, de la fermier la fermier, cu Guvernul Statelor Unite.
Dle Președinte, de cînd războiul mișcării separatiste din Transnistria a început, 43.370 refugiați au părăsit malul stîng și Benderul și caută acum un acoperiș în Moldova. Doamna Ludmila Scalnîi, președinta asociației femeilor DACIA, a avut o discuție deschisă cu reprezentanți ai populației ucrainene, ruse și moldovenești din Transnistria, care au descris devastarea locurilor și faptul că guvernul acelei regiuni nu lucrează pentru protejarea minorităților, ci pentru exploatarea lor, pentru a fura puterea și a se reîntoarce la Uniunea Sovietică. Aceste femei cred că povestea adevăratei devastări din partea acestui guvern, a armatei a 14-a și a mercenarilor cazaci nu este auzită de Occident. Îndemn grupuri internaționale care observă nerespectarea drepturilor omului să se ducă și să se întîlnească cu aceste femei, să le audă mărturisirile despre devastări și să investigheze jalnicul record al nerespectării drepturilor omului de către autoritățile din Transnistria.»
(Ratipărit din «Cotidianul», București)
Sursă: Glasul, Nr. —, 14 august 1992, pagina 2, coloanele —.
