La noi Paștele este prin tradiție o mare sărbătoare. Gospodinele împrospătează locuințele, le văruiesc, spală lucrurile din casă, încrestesc (împestrițează) ouă de găină și de gîscă, aprind candelele pe la icoane, «iar bărbații fac curățenie pe afară: greblează prin grădini și prin ogrăzi și numaidecît dau foc «gunoaielor». Zic «numaidecît» spre a sublinia că aici avem de a face cu o reminiscență a unei credințe în puterea purificatoare a focului. Aceste ruguri pascale aveau menirea să încălzească pămîntul, să alunge frigul iernii, să sperie duhurile malefice. Există și obiceiul de a sări peste focurile pascale. Aceasta nu este pur și simplu o distracție a tineretului sau o nesăbuință a lui. Vorba e că în vechime practica despre care vorbim era receptată în sens magic: se credea că cei care au sărit la Paști peste foc vor fi feriți de boli în tot cursul anului. Semnificații magice au și așa numitele «denii». În unele sate din Transnistria se obișnuiește, în noaptea de Paști, să se înfășoare niște roți de căruță cu paie, cărora li se dă foc și apoi li se face vînt de pe deal la vale. Aceste feuierwercuri prezintă niște priveliști feerice. Dar dacă ne arătăm curioși la originea și semnificația obiceiului, iar venim la practicile lustrale, adică purificatoare prin foc.
Românii din stînga Nistrului au păstrat pînă în prezent și alte obiceiuri pascale străvechi. Transmitem în continuare cîteva relatări din gura unor oameni din partea locului. Zinovia D. Rotaru, de 62 de ani, din satul Tucmigiu, raionul Grigoriopol, ne-a spus: «Di Paști ni dușem la biserici di cu sari. Șidem ș-ascultăm slujba și pi urmi sfințim pasca ș vinem dimneața di la biserici, ni punem la masi cu toți, mîncăm. Luăm acolo cîti-o stopci di jin, dac'avem (da ni stăruim ș-avem), dam toț șioc, zișeim: «Hristos a înviat!» Mîncăm cu toții grămăjoari. Pi urmi ni sculam di la masi. Cari ni mai culcăm și ni mai hodineam, cari ni mai dușem, daci vrem si huleim, cătam compani. Ni dușem și chemam pi nănașu, pi neamuri și mai huleim, mai luam cîti-un pahar di jin, ni puneam la masi. Ni spalam cu coaji di ou sfințit, cu capici. Într-o strachini turnăm api, ni spalam cu toții. Adică si șii mai frumos. Daci ti spălai cu ou ș'capici — erai mau frumos. Fășem pisănși (ouă încondeiate — E. J.). Li fășem cu murișor, cu bălan și eli erau frumoasi».
Marfa lui Nichita Ursu, de 55 de ani, din același sat adaugă: «Di Paști mamăia și tatăia ni scula dimineați și într-o strachini pune un ou roș ș'unu bălan ș'capici bălai, ș'capici galbini (una di douizăși și una di șinși), șanti luam ou roșu și dam pi fați și cu ou bălan, cu capici, șanti la urmi luam bani și ni dușem și ni jiucam ori ni dușem la magazin și cumpăram canfeti. Zișem spasiba ci iaca am ajiuns la Paști». Și tot dumneaei ne mai spune că: «Di Paști oui roș, tot cisto, da cojili mamăia li strînje ș'li suie în pod. Pînea șei din nijloc di la pasci, crușca șeea, o ține ș-o da la vaci. Ochiurile cu brînzi li mănînși, da crușea șeea din nijloc rămîni. Cînd ajiunjei la sfîntu Gheorghi, ti dușei di cu sari în grădini și scotei rădășini di păpădii, di razni buruieni, cari sînt în grădini, găteai porția. Dimineața ajiunjei, fărîmai crușea șea di la pasci ș-o frămîntai cu rădășinilii șelea ș-dai la vaci, și aibi mani».
Marfa Ursu ne-a povestit și o legendă interesantă, prin care se explică de ce la Paști se vopsesc ouă roșii și nu se mănîncă bucate pregătite din carne de cucoș. Redăm subiectul rezumativ: Cică atunci cînd Hristos a fost răstignit pe cruce, Maica Domnului a pus la picioarele lui un coș cu ouă. Sîngele, care s-a scurs din rănile lui Iisus, a înroșit ouăle. De atunci la Paști creștinii vopsesc ouă de găină. Cu cucoșul e altă poveste. După ce și-au făcut fapta, adică după ce l-au răstignit pe Hristos, călăii s-au așezat la masă. Un creștin care era pe acolo a spus că Hristos are să învie. Dar unul dintre meseni i-a spus cu ironie malițioasă că Hristos va învia atunci, cînd va cînta cucoșul cel prăjit de pe masă. Minunea a avut loc: cucoșul a sărit în picioare, a bătut din aripi și a cîntat cît îl ținea gura. De atunci se zice că-i păcat să mănînci carne de cucoș în ziua de Paști.
De Paști copiii umblă cu agheazma «pe la neamuri», pornind de la nași. Ei iau într-o ulcică agheazmă și, intrînd în casă, moaie o stiblă de busuioc în agheazmă și, stropindu-i pe cei prezenți, spun: «Hristos a înviat!»
Tinerii, flăcăii și fetele, ies la joc pe medeanul satului, se dau în scrînciob, se veselesc.
Sursă: Viața Satului, Nr. —, 22 aprilie 1992, pagina 2, coloanele —.
