Conform Decretului Președintelui Republicii Moldova de la 20 martie 1992 toate unitățile militare dislocate pe teritoriul Moldovei trec sub jurisdicția republicii, cu ex[c]epția armatei a 14-a, care [d]eja a fost subordonată Mini[s]terului Afacerilor Interne al [R]usiei. Deci începînd cu acea [z]i decretul amintit este tradus [î]n modul cel mai consecvent [î]n viață.
Actualmente în majoritatea unităților militare are loc inventarierea avuției acestora, lucru efectuat de comisii speciale ale Ministerului Apărării Naționale.
O problemă destul de importantă ce se află acum în fața acestui departament de stat este cea a încorporării tinerilor în forțele armate naționale, ce va începe în primăvara anului curent. Tinerii înrolați vor putea depune în curînd jurămîntul de credință republicii, textul căruia e de acum pregătit.
Ca să nu apară diverse probleme în procesul constituirii forțelor armate, ostașii care își satisfac serviciul militar în actualele unități militare, dar au fost chemați la oaste din alte republici ale fostei Uniuni, vor fi trimiși în mod organizat la baștină.
Voi menționa: conform înțelegerii de la Kiev din 20 martie, ofițerii care vor binevoi să rămînă în Moldova pentru a-și continua serviciul militar vor depune jurămîntul. Cei care vor să se reîntoarcă în Ucraina, Rusia sau în alte state suverane vor avea posibilitatea s-o facă ceva mai tîrziu, continuînd să slujească încă timp de 1—2—3 ani la noi pe bază de contract. Deci li se oferă ocazia ca în acest răstimp să-și rezolve problemele legate de apartament, serviciu, etc. Iar ofițerilor care nu vor dori să rămînă în Moldova nici cu jurămînt, nici cu contract, conform înțelegerii li se va oferi posibilitatea să se strămute în unitățile Comunității Statelor Independente. Un alt aspect al problemei e acela că ofițerilor, care vor să rămînă în Moldova, dar nu cunosc limba de stat, li se dau trei ani pentru a o însuși.
Din mai multe motive problema cadrelor rămîne destul de dificilă. Cunoaștem cu toții practica Armatei Sovietice în ceea ce privește pregătirea cadrelor și, din păcate, ea se răsfrînge și asupra corpului de ofițeri moldoveni. Așa s-a întîmplat că o mare parte dintre cei 3 mii de ofițeri, care sînt înregistrați acum, au profesii asemănătoare. Dar Ministerul Apărării Naționale face totul pentru a găsi căile necesare de soluționare a unor astfel de probleme.
E îmbucurător faptul că mulți pămînteni de ai noștri nu așteaptă invitații speciale sau ca cineva să le promită marea cu sarea (deși în Legea cu privire la asigurarea socială a militarilor, adoptată recent de Parlamentul republicii, sînt prevăzute toate înlesnirile respective), ci singuri vin, scriu, telefonează și își propun serviciile. Aceasta ne convinge încă odată că oamenii noștri oriunde s-ar afla, rămîn legați cu sufletul și cugetul de Patria lor — Moldova. Și în momentele de cumpănă pentru poporul ei nu pot rămîne indiferenți față de soarta pămîntului străbun.
Într-adevăr, oare nu e destul că decenii la rînd flăcăii noștri au apărat o cauză străină neamului, aspirațiilor lui de libertate și independență în Ungaria, în Cehoslovacia, în Afganistan, în îndepărtata Cubă? Oare nu a sosit ora să ne apărăm și moșia străbună de uneltirile și fărădelegile veneticilor? Și nimeni n-o va face mai bine, mai cu credință decît feciorii și bărbații acestui neam și acestui plai.
Sursă: Viața Satului, Nr. —, 22 aprilie 1992, pagina 2, coloanele —.
