Tot mai mult speranțele noastre spre un viitor demn de noblețea și hărnicia neamului sînt umbrite de fenomenul Transnistria. Spun fenomen, deoarece o apreciere simplis[tă a] stărilor de lucru din [ra]ioanele de pe malul stîng [al] Nistrului ar da naștere unei [con]cluzii eronate despre cele [ce se] întîmplă acolo de mai […] de 2 ani.
Pentru nimeni nu e secret [că] evoluția pretențiilor lide[rilor] tiraspoleni se află în ra[port] direct cu eforturile fos[tei] conduceri a vastului im[periu] militar-comunist de a-l [men]ține. Cred că juriștii noș[tri] vor avea în timpul apropi[at] acces la arhiva tovarășului [Lu]kianov, în care, sînt con[vins,] există mărturii elocven[te] despre complicitatea ultimu[lui] la crearea structurilor al[ter]native de putere în Moldo[va.]
Ar fi naiv să nu ținem cont [și] de dorința fostei nomencla[turi] de la Chișinău, înlătura[tă] de la putere în anii 1989—1990, de a-și menține po[zi]țiile măcar într-un stat-fan[to]mă.
Și, în sfîrșit, mai există în Transnistria o psihologie apar[te] care este, cică, cea mai [so]vietică și mai socialistă din […] și care a plasat în frun[tea] tuturor dușmanilor de cla[să] poporul român.
Deci sponsorii: conducerea [uni]onală, complexul militar, [p]artidul comunist împreună [cu] interpeții — nomenclatura [auto]htonă în deplin acord cu [cea] importată în ultimii ani — Smirnov, Belitcenco, Bogdanov etc. — au făurit pe un teritoriu cu populație mixtă, dar majoritar moldovenească, un nou «stat» — Republica Moldovenească Transnistria. Dacă republica este moldovenească, atunci și grija mare a pretinsului stat e pentru moldoveni. Așa afirmă și unul din conducători, Maracuța, alungat de aceiași moldoveni din satul natal și numit de consătenii nu altfel decît Iuda.
Din marea grijă față de moldoveni în raioanele din stînga Nistrului s-a revenit la alfabetul rusesc, la cărțile de istorie ale lui Mohov și Taranov. Din aceeași grijă umblă azi cazacii prin gospodării și jefuiesc, iar copiii de frica lor, în loc să frecventeze școala, stau ascunși prin beciuri.
Poate grija de moldoveni e numai o fabulă pentru a tăinui cumva marile avantaje ce le oferă «Republica Transnistreană» ucrainenilor. Am îndoieli serioase. Azi, după secole de sclavie, Ucraina își construiește statul său independent. Pericolul pentru independența Ucrainei vine de la separatismul de culoare tiraspoleană și ultimele documente și acțiuni ale conducerii de la Kiev trebuie să-i pună serios pe gînduri pe conlocuitorii ucraineni. Lovind în independența Moldovei, ei, în mod implicit, lovesc în independența Patriei lor etnice — Ucraina.
Desigur. cineva gîndește că republica-fantomă este prorusească și creează un cadru favorabil pentru cele 25% de ruși ce locuiesc aici. Rușii cinstiți își dau bine seama că, de fapt, conducerea imperiului i-a făcut pe ei ostateci ai ideologiei militar-comuniste în republicile care luptă pentru independență reală. Azi, cînd nu mai există conducerea imperială, se face încercarea de a folosi etnicii ruși pentru consolidarea forțelor antidemocratice în toate republicile și pentru aplicarea loviturii de grație conducerii democratice a Rusiei, în primul rînd.
Oare să nu existe la Tiraspol intelectuali ruși asemănători cu acei care își sacrificau viața pe baricadele Varșoviei în numele ieșirii Poloniei din imperiul rus? Sau umanismul tradițional rusesc a rămas numai în operele marilor clasici? Declarația doamnei Zubova din Tighina la «Mesager» mă face să cred că conlocuitorii ruși depășesc starea de frică și își vor spune cuvîntul. Deci nici moldovenii, nici ucrainenii, nici rușii, în fond nu au nevoie de republica-fantomă ca ideologie comunistă și înarmată pînă în dinți.
Smirnov și K° în ultimul timp se dezic de urgență de lozincile marxist-leniniste și vorbesc despre relații de piață, despre alte noțiuni «capitaliste» Cert e faptul că țările dezvoltate vor avea relații, inclusiv financiare, cu țările recunoscute. Ajutorul financiar, creditele vor fi acordate Chișinăului și nu Tiraspolului, așa că «tînăra clasă» a întreprinzătorilor trebuie să fie conștientă de faptul că nimeni nu va investi ceva în cele cinci raioane prefăcute în ultimul bastion al comunismului.
Tot mai mult se limpezesc lucrurile ce țin de atitudinea armatei. De acum înainte tinerii își vor face serviciul militar în propriile state. Deci se va schimba radical componența armatei și nici un ofițer proseparatist nu va convinge ostașii să susțină structurile antinaționale Și dacă cineva din conducerea forțelor armate nutrește speranțe la un puci, e evident că el va fi extrem de sîngeros, cel mai mult urmînd a suferi însăși armata.
Reieșind din cele menționate, pot conchide fără nici o rezervă că pretinsa republică Transnistria este sortită la eșec de însăși evoluția obiectivă a evenimentelor. Însă această evoluție poate avea și ea două căi — ciocniri sîngeroase, care ar tulbura pe mulți ani înainte viața pe acest pămînt sau moartea firească în cel mai scurți termeni a statului-fantomă prin boicotarea lui din interior de către moldoveni, ruși, ucraineni, de către toți oamenii de bună credință.
Cred, anume Decretul Președintelui Republicii Moldova «Cu privire la decretarea stării excepționale pe întreg teritoriul Republicii Moldova» e acea hîrtie de turnesol care ne va da răspuns la această dilemă atît de importantă pentru destinul Moldovei noastre.
Să ne lumineze Dumnezeu în alegerea drumului cel drept!
Sursă: Viața Satului, Nr. 14 (4731), 1 aprilie 1992, pagina 3, coloanele —.
