În nr. 24 din 23.06.92 săptăminalul Dvs a publicat articolul «Galina Andreeva dă gata orice armată». Articolul e semnat de Viorel Cibotaru, «V. P.» — centrul de presă al Ministerului apărării al Republicii Moldova. Informația textuală e că o oarecare Calutcaia Raisa Grigorevna a fost la Tiraspol cu o delegație de femei din satul Pervomaisk, Drochia etc.
Vi se adresează Calutcaia în persoană, anul de naștere 1948, studii superioare, ucraineancă, contabilă-șef în colhozul «Pervomaiskii». Afirm în mod categoric că aceasta-i o acuzare politică injustă, defăimătoare față de mine și femeile din sat. Vă comunic în amănunt evenimentele din ziua de 18.05.92.
La ora 7.40 am plecat împreună cu soțul la lucru. Cînd ne apropiam de cîrmuirea colhozului am văzut că în centrul satului s-a adunat multă lume. La întrebarea ce s-a întîmplat oamenii mi-au răspuns că are loc mobilizarea totală a rezerviștilor: 75 de oameni între 20—40 de ani. Mamele, soțiile, tații, copiii, bunicile și buneii stăteau lîngă primărie. Eu nici nu știam despre mobilizare, fiindcă soțul meu e la vîrsta de 50 de ani și n-a fost avizat. M-am reținut o habă de vreme cu consătenii și am plecat spre cîrmuirea colhozului. La [1]0.00 am fost sunată de Banca de Stat din Drochia. Administratorul băncii mi-a comunicat că vom primi salariul, pe care colhoznicii îl așteaptă de două luni. Am plecat împreună cu casierul colhozului după bani la bancă, de aceea nu știu cum au evoluat evenimentele.
Cînd m-am întors din Drochia calea spre primărie era plină de consăteni, printre care l-am zărit pe șeful poliției raionale. M-am apropiat de ei, aflînd că oamenii sînt împotriva mobilizării în războiul fratricid. Am intrat în discuție, spunînd că conflictul poate fi reglementat pe cale pașnică și fără sînge, că nu există nici o chestiune, care să nu poată fi soluționată pe cale pașnică și am propus ca banii, care se cheltuie pentru război, adică pentru acțiunile militare, să fie consumați pentru dezvoltarea și studierea limbii de stat moldovenești și a culturii și că astăzi nu trebuie să convocăm mitinguri de doliu și înmormîntări, ci să marcăm dezvoltarea limbii și culturii noastre moldovenești.
Șeful poliției raionale m-a întrebat de ce noi, femeile populației rusofone, n-am pleca la Tiraspol ca să stăm de vorbă ca femeile înde ele cu Galina Andreeva? Toate femeile care erau de față, inclusiv eu, am răspuns în cor că dacă trebuie — ne ducem. Apoi eu am spus că am aflat din mass-media cerințele lor, că ei vor ca limba rusă să fie limbă de stat, nu vor să se unească cu România, iar cineva din femei a spus că ei vor federație. Șeful poliției m-a întrebat în sensul dacă federație nu e prea mult pentru ei. Eu am spus atunci că, deși-s ucraineancă, totuși pledez pentru integritatea Moldovei.
Cînd discutam cu șeful poliției, iar discuția dura de 10—15 minute, ambele părți erau calme și tacticoase. Apoi șeful poliției s-a urcat în mașină și a plecat. Nici acum nu pot să înțeleg, cine-i vinovat de-o atare acuzare provocatoare față de mine și femeile din sat și rog să comunicați în următorul număr al săptăminalului. Pentru o atare acuzare trebuie să dispui de fapte. Eu, însă, în calitatea mea de femeie, mamă, bunică jur pe onoarea mea de cetățeancă a Moldovei și în fața Domnului Dumnezeu că eu și femeile din sat n-am fost la Tiraspol și nici nu știm ce prezintă această femeie (G. Andreeva). Vă rog să cercetați cazul și să publicați o dezmințire.
Nota redacției. Ce-ar fi aici de spus? Situația e neplăcută și pentru noi și mai ales pentru doamna Caluțcaia. De aceea nu ne rămîne decît să ne cerem scuze pentru dauna morală pricinuită involuntar și să explicăm cum de-a apărut corespondența în cauză. Mai întîi, în privința semnăturii. Viorel Cibotaru e colaboratorul nostru, mobilizat în serviciul centrului de presă al Ministerului apărării al Republicii Moldova. După cum se vede din corespondență, informația publicată n-a fost inventată la redacție de colaboratorul ei, ci are la bază o comunicare a secției de poliție raionale Drochia. Astăzi, cînd în republică se vîntură atîtea zvonuri, e cu de la sine clară și năzuința de-a da în vileag răspînditorii. Neștiind ce a avut loc în lipsa doamnei Calutcaia, nici cum au răsunat cuvintele ei într-un context concret, cînd concentrarea rezerviștilor putea fi ratată, ne vine greu să judecăm ce-a servit drept pretext pentru acea interpretare a evenimentelor în telegrama secției raionale a poliției din Drochia.
Sursă: Vocea Poporului, Nr. 26 (117), 7 iulie 1992, pagina 7, coloanele —.
