Da-i bogată, bre, țara rusească, nu șagă. Mai ales în generali, vorba noastră, a românului-moldovean: vrei să dai cu piatra într-un cîine și dai într-un general. Și armatele schimbă generalii ca pe caii de poștă. Sau cum mai spunea și sfătosul nostru humuleștean: se schimbă ca moș Nichifor Coțcaru în cai bălani.
Ce să-i faci, dacă-i plină lumea de generali. Armata a 14-a, de exemplu, la mai bine de un an a schimbat vreo trei-patru generali. A fost ba Morozov, ba Iakovlev, ba Netkaciov... Și iată că vine la rînd următorul, al patrulea — Aleksandr Lebedi.
Dar șochează cum acest Lebedi s-a încadrat în activitatea «pașnică» a armatei a 14-a, cum spun rușii, «shodu v boi». Mai întîi, prin intermediul televiziunii «Ostankino», ne-a «familiarizat» într-o manieră tipică militară cu doctrina sa «pașnică și umană». Apoi tovarășul conducător de oști Lebedi ne-a «explicat» destul de succint, concis și laconic că măria sa nu-i dispus să glumească. Căci odată și odată trebuie și dumnealui să-și demonstreze capacitățile militare. În Afganistan n-a reușit să se evidențieze, căci erau alții mai cu mustață.
După cum spuneam, a sosit și ora multașteptată a stimabilului Lebedi. Patria i-a încredințat asigurarea liniștii, păcii și ordinii în «rodnoe Pridnestrovie». Oare nu se visează și el cu vreun monument pe aceste meleaguri? Să zicem, asemeni lui Suvorov. Numai că nu călare pe cal. Ci pe tanc...
Sursă: Moldova Suverană, Nr. 97 (17967), 14 iulie 1992, pagina 3, coloanele —.
