Intrigat de interviul cu dl. Mircea Snegur (vezi pag. 1,2,3), de care am luat cunoștință înainte de apariția lui în săptămînalul nostru, am așteptat cu nerăbdare să vizionez în emisie directă dialogul Președintelui Republicii «În fața poporului», programat pentru l iunie curent, ora l9.35. Frumoasă această inițiativă din partea Președintelui și a Radioteleviziunii Naționale, deoarece dl. Snegur, ca Președinte, mai ales în situația dată, trebuie să apară periodic pe micul ecran în fața poporului pentru a elucida problemele apărute în situația social-politică creată. Cu atît mai mult, cu cît acum, e nevoie de consolidarea tuturor forțelor politice (precum o susține, pe bună dreptate, și dumnealui), căci numai unirea (de astă dată cea dintre noi, basarabenii, atît de necesară și ea!) ne mai poate salva. Deci, ce se întîmplă în țara noastră în cadrul situației social-politice și economice create în ultimul timp? Acesta a constituit subiectul dialogului pe care noi, locuitorii acestei țări l-am așteptat atît de mult. Ne-a plăcut introducerea făcută de domnul Președinte la începutul emisiunii, fiindcă fără ea poate că nu avea sens acest dialog. Ne-a plăcut, de asemenea, și răspinsurile la multe întrebări, care, puteau să și lipsească, de altfel, în cadrul acestui dialog (mă refer mai mult la spectatori), deoarece, domnul Președinte nu poate soluționa, să zicem, unele probleme particulare ale spațiului locativ frontal, în cîteva frînturi de răspuns. Dar, vorba ceea, fiecare cu durerea lui. Deși, durerea, cred că ar trebui să fie comună. Inclusiv a Președintelui. Altfel, n-ar fi apărut în fața micului ecran.
Apreciind aceasta, consider că dl Mircea Snegur ar fi avut mai multe posibilități de a răspunde la întrebările telespectatorilor, dacă nu erau «completările savante» ale prezentatorului, dl Adrian Usatîi, interpelările domniei sale în calitate de «avocat» al dlui Mihai Sochircă, corespondent special al Telecompaniei Ostankino în Moldova, cît și tratativele de a-și apăra subalternii de criticile dlui Președinte privind calitatea unor emisiuni.
Întrucît, după cum menționam de la bun început, telespectatorii au așteptat să-l vadă și să-l audă pe dl Mircea Snegur, credem că nu era nevoie ca atunci cînd domnia sa răspundea la întrebări, noi să urmărim cu toții preocupările mînilor neobosite ale directorului Radioteleviziunii Naționasle, A. Usatîi. Apropo, nu ne interesează nici gusturile personale ale operatorilor, care trebuiau să fie anunțați înainte de intrarea în studio, că la întrebările telespectatorilor va răspunde dl Mircea Snegur, nu dl Adrian Usatîi. Oare nu cumva, interviurile realizate sub diferite regimuri (comuniste și neocomuniste) cu foștii secretari ai c.c. ai p.c.m., cu conducătorii Republicii sînt o vocație pentru demnitarii de la Radioteleviziunea Națională? N-ar fi fost oare cazul ca aceste interviuri să fie realizate de colaboratorii de rînd (iertat să ne fie exemplul, de altfel, destul de concludent), așa cum a procedat revista GLASUL NAȚIUNI, însărcinîndu-l pe dl Ion Gonța, un simplu corespondent (dar publicist cunoscut în Moldova), să-i solicite un interviu Președintelui Republicii. Cred că ar fi bine ca înșiși conducătorii țării noastre să refuze asemenea servicii din partea demnitarilor de la Radioteleviziune, fiindcă, la urma urmei ...nu face pielea cît dubala.
În rest... să ne auzim de bine.
Sursă: Glasul, Nr. 23 (95), 5 iunie 1992, pagina 2, coloanele —.
