Deunăzi poliția din Rezina l-a reținut pe Vladimir Gorodețchii, originar din Celeabinsk, actualmente lucrător la cinematograful «Mir» din Rîbnița, care difuza în partea dreaptă a Nistrului proclamații cu caracter anticonstituțional, instigator. Alături de alte minciuni vehiculate la tot pasul de liderii autoproclamatei republici-fantome și acoliții lor, autorii proclamației, «narodnîe deputatî Sovetov vseh urovnei Pridnestrovscoi Moldavscoi Respublichi», se străduie să dea toată vina de ceea ce se întîmplă pe teritoriile din partea stîngă a Nistrului pe Guvernul și Parlamentul Moldovei, singuri prezentîndu-se ca niște pacifiști convinși, luptători înflăcărați pentru pace și democrație.
Ce impertinență! La 20 august 1991 executivele orășenești Rîbnița, Dubăsari, Tiraspol prin intermediul organelor lor de presă au salutat cu cea mai mare bucurie puciul de la Moscova, consacrîndu-i chiar numere speciale ale organelor lor de presă. Iar cînd au văzut că lucrurile iau altă întorsătură, noaptea adunau cu înfrigurare prin tipografie și pe la chioșcuri originalele și numerele în cauză pentru a le arde.
«Vse vî znaete, susțin autorii proclamației, cito rucovodstvo Prindestrovscoi Moldavscoi Respublichi, vesi narod Pridnestrovia prilagal i prilagaiut vse usilia c tomu, citobî razreșiti conflict mirnîm putiom». Nici această declarație a separatiștilor nu-i nouă. Ea poate fi întîlnită des în presa locală și cea centrală, auzite de la diferite tribune, la care numai izbutesc să urle coautorii acestei republici-fantome. Dar care-s faptele lor? Încălcînd toate legile Moldovei și chiar Constituția fostei U.R.S.S., adepți înflăcărați ai căreia ei se declară, pseudoliderii din Transnistria încă pe la mijlocul anului trecut au procedat la organizarea unor formațiuni paramilitare nelegitime, dotate cu cel mai modern armament sovietic.
La început Smirnov și acoliții lui negau orice influență din partea Moscovei, cercurilor imperiale sovietice asupra evenimentelor din Transnistria, stăruindu-se să le prezinte drept voință a trăitorilor de pe acest teritoriu. Dar mai devreme sau mai tîrziu toate tainele ies la suprafață. Într-o convorbire cu doi parlamentari ucraineni, sosiți la alegerile prezidențiale în Moldova în calitate de observatori, președintele executivului orășenesc Rîbnița A. Caminschii a recunoscut că armamentul a fost cumpărat de la Ministerul Apărării al U.R.S.S. Apoi au mai fost stabilite și alte fapte de acest ordin. Cu ajutorul general-locotenentului C. Iakovlev, fostul comandant al armatei a 14-a, de pildă, garda transnistreană nelegitimă a căpătat peste 1.500 de pistoale automate, o cantitate mare de muniții, mijloace de transport și telecomunicații militare moderne. Au mai urmat cîteva atacuri banditești asupra unităților Ministerului Afacerilor Interne al republicii, în rezultatul cărora gardiștii au pus mîna pe multă tehnică blindată și armament.
Aceste operații continuă și în prezent, mai ales că Transnistria este inundată de unități și baze militare. Numai în raionul Rîbnița, bunăoară, sînt situate patru unități, inclusiv trei la Colbasna: baza mobilă tehnico-rachetară, divizionul special de artilerie și rachete și baza de armament pentru unitățile de artilerie și rachetare. Toate trei unități sînt în contact direct cu separatiștii și le acordă ajutor concret în ce privește asigurarea cu armament și muniții. Se face acest lucru simplu de tot. Colonelul Mostovoi, comandantul regimentului de pontoane din Rîbnița, bunăoară, solicită munițiile pentru unitatea sa, iar de aici ele nimeresc direct în mîinile gardiștilor și a cazacilor mercenari. La 17 martie, de exemplu, de la Rîbnița au fost expediate la Dubăsari două KAMAZ-uri cu muniții, a doua zi autocamionul KAMAZ cu nr. 00—97 GU a transportat la Dubăsari proiectile și cartușe.
Anume bazîndu-se pe aceste surse de armament, din inițiativa tov. Belitcenco, unul dintre cunoscuții lideri ai separatismului transnistrean, la uzina metalurgică din Rîbnița pe care dumnealui o conduce nu demult în secția mecanică și pentru reparații, cu concursul direct al șefului acestei secții Arcadii Șcerbina, șefului de schimb Alexandr Povetkin și maistrului superior Stepan Volos a început producerea aruncătoarelor de mine de calibrul 80. Prima mostră a și fost experimentată deunăzi nu departe de oraș. Tot aici cîteva autocamioane de mare tonaj au fost prefăcute în mașini blindate și acum seamănă moarte la Dubăsari.
Dar și asta nu-i tot. O frică neomenească, se vede, a pus stăpînire pe autorii și interpreții «epopeii» transnistrene, dacă ei au procedat la minarea întreprinderilor și a podurilor, dacă au ajuns pînă la aceea că în satul Andreievca au scos de pe piedestal un tun de calibrul 152 mm, instalat aici ca monument pentru a-l restabili și a-l folosi în scopurile lor criminale.
În secția pomenită mai sus a uzinei metalurgice mortira a fost restabilită și cînd impostorul-șef al Transnistriei Igor Smirnov, însoțit de numeroasa-i pază înarmată pînă în dinți a dat într-o zi pe la Rîbnița, colegul său A. Belitcenco n-a întîrziat să se laude cu ingeniozitatea sa, invitîndu-l pe oaspete să-i vadă «opera». Cînd au deschis ușile încăperii unde tunul era ferit de ochii lumii, Belitcenco mai nu și-a ieșit din zbanțuri de ciudă: țeava tunului era găurită, roțile tăiate.
Nu rămîn în urma lui Belitcenco și prietenii lui din Tiraspol, mai ales binecunoscutul Bolșacov, directorul uzinei «Tocilitmaș», căruia Moldova i-a asigurat tot la ce poate visa un om: carieră, bani, slavă, și care drept răsplată a început producerea la uzina pe care o conduce a «Katiușelor», menite să înece Moldova în sînge și s-o pună iar în genunchi.
În ultima săptămînă o șalupă a portului din Rîbnița în fiecare seară își dă drumul în jos pe Nistru, spre Dubăsari, iar dimineața se întoarce. Ba într-un loc, ba în altul gardiștii și cazacii de pe șalupă încearcă cît de bine sînt apărate localitățile de pe malul drept al Nistrului. Rîbnița e arhiplină de formațiuni înarmate, la piața locală, alături de ceapă și cartofi, poți cumpăra orice muniții (o grenadă, de exemplu, costă 100 de ruble). În punctele strategice ale orașului permanent fac de serviciu observatori înarmați. Pe capul de pod din partea stîngă tot timpul poți vedea zeci de oameni înarmați care percheziționează de-a mărunțelul fiecare mașină.
Da, după decretarea stării excepționale la noi s-au luat anumite măsuri de întărire a pazei obiectelor de importanță vitală, dar pentru niște bandiți, care nu au nimic sfînt în suflet aceste măsuri sînt pur simbolice. De la dînșii te poți aștepta la orice, inclusiv și la diverse provocații. Evenimentele de ultimă oră demonstrează că trebuie să fim mult mai vigilenți, capabili la o adică de a ne apăra și a-l pune la punct pe oricare ar îndrăzni să ne mai încerce răbdarea.
Sursă: Viața Satului, Nr. 15 (4732), 8 aprilie 1992, pagina 2, coloanele —.
