Nu există pe pămînt o durere mai mare pentru o mamă decît aceea de a-și pierde copilul în floarea vieții. Astăzi multe mame de ale noastre își plîng cu lacrimi de sînge feciorii secerați de gloanțele bandiților tiraspoleni, care vor să se facă stăpîni pe un pămînt străin, pe un popor blajin, pașnic și muncitor. Acești slugoi ai lui Satana și-au adus încoace neamurile căzăcești și de pușcăriași din tot imperiul pentru a-și «apăra» republica fantomă — o creațiune a minții lor bolnave.
Cu ce am fost noi de vină că anume aici ne-a așezat bunul Dumnezeu, că acest pămînt al nostru a devenit răscrucea intereselor criminale și lacome ale atîtor imperii, că pînă la urmă sîntem nevoiți să ne apărăm casa și vatra cu arma în mînă? Al treilea an cei fără de frica lui Dumnezeu ne hărțuiesc și ne încearcă răbdarea. Al treilea an ticăloșii smirnoviști în cîrdășie cu trădătorii de neam Maracuța, Caraman și alți cîțiva vor cu orice preț să-și atingă planurile lor demente. Acestor pușlamale nu le convine limba noastră strămoșească, ca un fagure de miere, nu le convin însemnele demnității noastre naționale, nu le convine suveranitatea Moldovei.
Pe parcursul acestui răstimp președintele Republicii Moldova dl Mircea Snegur a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a stăvili puhoiul sălbatic, pentru a opri vărsările de sînge. Dar pe acești nemernici i-a înfuriat pînă la culme consecvența conducerii noastre spre a ne păstra integritatea statului. Și au pornit cu cele mai moderne arme ale armatei imperiale împotriva poporului pașnic. În clipele de grea cumpănă s-au ridicat la apărarea țării cei mai viteji fii ai neamulu nostru. Printre ei s-a aflat și Vitalie Păvăloi, sergent de poliție în vîrstă de doar 21 de ani. Cînd mica noastră țărișoară s-a pomenit la grea încercare, Vitalie n-a ezitat nici o clipă, completînd rîndurile apărătorilor. Timp de două săptămîni s-a aflat pe prima linie de foc la Coșnița, unde l-a și găsit moartea în duminica de 29 martie.
E mare durerea părinților săi Nina și Anatol Păvăloi din Străistenii Ialovenilor, e mare durerea noastră, a tuturor consătenilor lui, care l-au știut ca pe un fiu destoinic al baștinei, al Moldovei. La 2 aprilie l-au petrecut în ultimul drum camarazii de luptă, întregul sat. Mare a fost jalea, căci cruntul destin l-a răpit pe un tînăr care abia pornise pe drumul vieții. Să știe haimanalele de cazaci și așa-numiții gardiști că moartea lui Vitalie Păvăloi va fi răzbunată, că degrabă pe pămîntul nostru li se vor pierde urmele criminale. Doar un popor care-și apără propriul cămin, mormintele strămoșilor, pămîntul, datina și copiii nu poate fi îngenunchiat, nu poate fi învins!
Iar pe tine, dragul nostru Vitalie, bunul Dumnezeu să te odihnească în liniște și pace. Fie-ți țărîna ușoară!
Sursă: Viața Satului, Nr. 15 (4732), 8 aprilie 1992, pagina 2, coloanele —.
