S-ar cuveni ca în acest început de renaștere a naturii să se audă doar plesnitul mugurilor... Se aud însă alte plesnituri, cele de foc, de gloanțe. Fiecare dintre noi e urmărit astăzi de senzația unui păcat și a unei crime sfidătoare la cer, cînd se trage perfid în însăși natură, cînd acest plai, supranumit eufemistic înfloritor, s-a transformat în poligon, semănăturile de pîine fiind încorsetate de tranșee.
A venit ora deplinei noastre treziri din somnul cel de moarte, cînd trebuie să spunem lucrurilor pe nume. În casa noastră s-a oploșit vipera otrăvitoare, care atîta amar de vreme a purtat hlamida unei bune cuviințe false. L-ați văzut duminica trecută la ecranul televizorului pe Alexandr Ruțkoi, însoțit vajnic de criminalul de stat «celebrul» venetic Igor Smirnov? De către cine era el înconjurat? De zeci și sute de fantome în haki, un fel de gladiatori ai acestui sfîrșit de secol, care se mai consideră apărători ai unor idealuri efemere. Ați auzit declarația înaltului demnitar mustăcios de la Moscova, reluată și de radioul național în dimineața zilei de luni? Orice om cu judecata limpede își poate da bine seama ce se ascunde în spatele acestor afirmații provocatoare. Domnului-tovarăș Ruțkoi, probabil, i s-a învîrtit capul de atîta onor și pocion fariseic ce i s-a făcut la Tiraspol: sluga credincioasă, ca un cîine ce se simte vinovat, linge mîna stăpînului pentru a-l îmbuna.
E un stupid teatru de bufonadă toată această reprezentație, dar cu multe, prea multe posibile consecințe tragice. Personajele titulare ale acestui spectacol joacă un rol diabolic, monstruos, pe care nu-l poate percepe și aproba o minte lucidă de om.
Sîmbătă, în ajunul sosirii lui Ruțkoi la Tiraspol, am sunat-o pe soția impostorului colonel-trădător de neam Ștefan (Stepan) Chițac. Stăpînul casei fiind «pe prima linie de foc», m-am mulțumit doar cu un dialog cu consoarta acestuia. I-am spus că-s român și că-s pămîntean cu soțul ei, că tare aș fi vrut să stăm nițel de vorbă măcar la telefon. Tovarășa lui de viață (cazacică din Zaporojie) mi-a tăiat-o scurt pe doi, numindu-ne pe cei din partea asta de Nistru fasciști, la fel fascistă calificînd, precum s-a exprimat dumneaei, atragerea cu de-a sila în fața ecranului de televizor a bătrînei sale soacre din Ostrița Cernăuților, acea creștină blajină cu chip neprihănit care i-a dat viaț[a] lui Ștefan și care prin lacrim[i] amare își chema fiul la pocăi[n]ță, la resemnare. E poate un[ul] din cele mai zguduitoare m[o]mente pe care le-am trăit [zi]lele acestea în fața aparatul[ui] de televizor.
Oricît ar fi de dramatic m[o]mentul, să nu ne pierdem cur[a]jul, echilibrul sufletesc și [cel] moral, căci Dumnezeu e cu n[oi], deci de partea noastră este dreptatea. Îi admirăm în fa[ța] camerei de luat vederi [pe] bravii și curajoșii noștri fii [și] apărători ai străvechei noas[tre] vetre — și inima ni se um[ple] de un sentiment de adîncă [re]cunoștință și pentru curajo[șii] jurnaliști ai Televiziunii N[a]ționale: îi vedem la datorie [pe] prima linie de foc pe neobos[ita] Valentina Prisăcaru, prez[entă] pretutindeni — fie în Pa[rla]ment, fie la un simpozion [in]ternațional, fie în zona de f[oc], tot așa cum se prezintă și b[ra]vii săi colegi Gherman S[…]du, Efim Josanu, Ion Ax[…], Constantin Luncă, Vale[…] Rusnac, Andrei Siutu, Aure[l] Lavric, Petru Bogatu, B[…] Erușevschi — toți acei c[…] în fiecare seară ne aduc în [ca]se rodul strădaniilor lor[…] cînd nu o dată cu propria [via]ță.
Sursă: Viața Satului, Nr. 15 (4732), 8 aprilie 1992, pagina 2, coloanele —.
